Add parallel Print Page Options

28 Ei au răspuns: „Robul tău, tatăl nostru, este sănătos; trăieşte încă”. Şi s-au plecat(A) şi s-au aruncat cu faţa la pământ. 29 Iosif a ridicat ochii şi, aruncând o privire spre frate-său Beniamin, fiul mamei(B) sale, a zis: „Acesta este fratele vostru cel tânăr, despre care mi-aţi vorbit(C)?” Şi a adăugat: „Dumnezeu să aibă milă de tine, fiule!” 30 Iosif a isprăvit repede, căci i se rupea inima(D) pentru fratele său şi simţea nevoia să plângă; a intrat degrabă într-o odaie şi a plâns(E) acolo.

Read full chapter